Imnul filologilor

Liceului Pedagogic „C. D. Loga”

din Caransebeş

(Gong de începere a spectacolului dramatic al elevilor)

(Voci grave, bărbăteşti:

„Marcellus: Ceva-n al Danemarcei stat e putred. [...]

Hamlet: Danemarca e o temniţă.”

Un elev: Shakespeare a făcut lumea în şapte zile […]

apoi, fiind peste măsură de obosit,

s-a dus să moară puţin.

O revoltată voce zglobie: Eu am fost în Danemarca. Nnu e o temniţă. E grav ce spune Hamlet.)

 

De-a fost şi ceva grav în Danemarca,

Departe e acum de urbea Caransebeş

Şi mult mai mult de când veni cu arca

Vestitul Noe, pe Timiş sau Sebeş,

 

Lăsând apostolii să-nveţe,-n sate,

Pe pruncii toţi care urma să vie,

Că-i noapte veşnică fără de carte,

Fără Cuvântul sfânt: Lumină vie.

 

Din cer veni Cuvânt de mântuire.

Pe loc, din foc, pământ şi apă se făcu

Clădire mândră – vis de ispăşire –

Căreia „C. D. Loga” nume se dădu.

 

Un dor de-al casei prag, de tot ce am iubit,

Mai răscoleşte-abia, dar nu ne-apasă:

Căci, azi, liceul nostru, spirit infinit,

Ne ia de mână, spunând: „Sunteţi acasă!

 

Aici găsit-am trepte pân-la etajul doi

Şi, an cu an, urcat-am cu dorul împlinit,

Dar, an de an, simţeam urcând vârtos, în noi,

O scară cu fuşteii ce-aşteaptă în zenit.

 

(o voce gravă): „Hamlet: [...] în sine, nimic ne e bun sau rău, ci numai închipuirea noastră îl face să fie.”

 

Dacă n-ai şti atâtea, ai fi mai liniştit!”,

Îmi tot şoptea-n ureche un glas ascuns în zid,

Dar dup-o corijenţă, n-am fost mai fericit

Şi-n anii ce urmează, am gând să îl desfid.

 

În mine, ca-n mulţi, mulţi colegi, încolţit-a:

Să facem din bine şi rău o rocadă.

Sunt ani ce s-au scurs şi efortu-ncolţit-a

În strigăt zglobiu de succes de-olimpiadă.

 

Liceul meu de azi nu-i sumbru cimitir.

Cu viaţa pre moarte,-am urcat prin abisuri.

Din cărţi, noi deprins-am al visării-elixir

Şi nobilul gust al plutirii prin visuri.

 

Acum, ajuns în port, mă simt un brav viking,

Cu trup robust, brăzdat de sabia ştiinţei,

În lupta mea cu mine, mă-ntreb, mai pot să-nving,

De n-am lumina dreaptă a credinţei?...

 

Refren: Veniţi să luaţi lumină din lumină

Şi, ceas de ceas, vă fie dulce vorba

Senină fie-vă viaţa şi plină

De cele-nvăţate-n Liceu „C. D. Loga”.

       

Versuri: prof. Iordache Pătrăşcanu

Muzica: prof. Laurenţiu Iancu

Aranjament muzical: înv. Daniel Konert